On The Field – a painting by Ioana Luca

150 x 150 cm, oil on canvas

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com

She Came In Through The Bathroom Window – painting by Ioana Luca

100 x 190 cm  oil on canvas

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com

Marilyn And Landscape – eine Arbeit von Ioana Luca

(130 x 150 cm) Öl auf Leinwand

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com

Adrian Pintea – eine Arbeit von Ioana Luca

50 x 100 cm  Öl auf Leinwand

Adrian Pintea (1954 – 2007)

www.adrianpintea.ro/en/biography.html

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com

Ionel Teodoreanu – eine Arbeit von Ioana Luca

100 x 80 cm    Öl auf Leinwand

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com

Hristos a înviat!

Heute ist das Orthodoxe Ostern. Ich wünsche mir, dass irgendwann die Kirchen vereinigt sein werden. Ich hoffe, dass es nicht ein ganz unmöglicher Wunsch ist. Solange keine der Kirchen nachgibt, müssen wir eben zwei mal feiern.

Meine Stimme für Prinz Radu

Wie man gesehen hat, habe ich bisher mehr Fotos und Videos gepostet denn geschrieben.Wegen der aktuellen Ereignisse in meinem Land, habe ich ein wenig den Stil meines Blogs verändert.

Es sind zwei Dinge passiert, die mich dazu gebracht haben, meinen Blick mit neuem Interesse auf meine Heimat zu richten. Seitdem ich Rumänien verlassen habe, definierte ich mein Zuhause lediglich über meine Familie und meine Freunde in Iasi. Wenn ich Heimweh hatte, so hatte ich es nach meiner Familie, nicht aber nach meinem Land. Meine Beziehung zu dem Land befand sich in den letzten Jahren in einer Krise; ich wußte nicht mehr, ob ich mich freuen sollte, Rumänin zu sein oder nicht. Eigentlich war es mir auch ziemlich egal. Ich habe die Nachrichten von zuHause sehr selten verfolgt, und wenn überhaupt, mit einem gewissen Widerwillen. Ich habe überdies seit Jahren nicht mehr gewählt.
Was dazu geführt hat, das Heimweh nach meinem Land in mir wieder zu erwecken, ist das, was in Moldawien passiert. Zu sehen, dass die Enkel derer, die  für die ein wiedervereinigtes Rumänien, die rumänische Sprache und für Freiheit gestorben sind, das Opfer ihrer Vorfahren verstanden haben und den alten Kampf weiterführen wollen, gibt mir Hoffnung. Ich wünschen denen, die sich auf der anderen Seit des Flusses Prut befinden, den tausenden von jungen Menschen, die in Chisinau protestiert haben, dass sie den Mut und den Glauben nicht verlieren, und ich hoffe, dass der Rest der Welt sie nicht vergisst.
Ich freue mich darüber, dass viele Menschen sich mit ihnen solidarisieren. Ich selbst kenne kaum noch Menschen, die von diesen Dingen bewegt sind. Die meisten, die ich kenne, sind zu sehr aufgefressen von den täglichen Sorgen, sind frustriert und vergiftet, dass sie nicht mehr die Großzügigkeit besitzen, sich in größere Zusammehänge zu involvieren, zumindest mit dem Herzen, wenn nicht mit der Tat.
Das zweite Ereignis, was mich im Gegensatz zum ersten, ausschließlich erfreut, ist die Präsidentschaftskandidatur des Prinzen Radu. Für mich ist das das Beste, was Rumänien nach der Wende passiert ist und passieren konnte. Der Prinz mußte mich nicht überzeugen, denn ich war bereits von ihm überzeugt, so wie ich immer von der königlichen Familie überzeugt war und es bin. Prinz Radu verfügt über alle Eigenschaften und Befähigungen, die ein Mann braucht, der die Päsidentschaft anstrebt, vor allem aber  hat er den unbedingten Willen, und ich hoffe, dass er letztlich wirklich Präsident wird. Ich werde die eben erwähnten Eigenschaften hier nicht erläutern, da man seinen Werdegang und seinen persönlichen Hintergrund auf anderen Seiten, nicht zuletzt auf seiner eigenen Homepage, nachlesen und in Erfahrung bringen kann.  Auf jeden Fall hat er alles, was den anderen Kandidaten fehlt, unter anderem eine ausgezeichnete Reputation im Westen.
Natürlich finden sich genügend Menschen, die versuchen, ihn zu demontieren, selbst Monarchisten. Als Monarchisten müssten sie allerdings wissen, dass der Prinz seine Kandidatur niemals ohne Billigung des Königs Michael angetreten hätte. Bleibt nur die Deklaration Seiner Majestät abzuwarten, von der noch nicht bekannt ist, wann sie erfolgen wird. Ich erwarte sie voller Ungeduld.
Wahrscheinlich sehen manche Menschen, die politisch kundigen ausgenommen,  die königliche Familie wie ein Mehrparteiensystem oder zumindest  als eine in sich unstimmige Partei, was ich Kommentaren auf diversen Internet-Nachrichtenseiten entnommen habe, ungeheure Mutmaßungen und abenteuerliche Theorien. Gewohnt an fremde sowie letztlich die eigene Vulgarität,   gewohnt, das politische Handeln, geprägt von den Erfahrungen während des Kommunismus, vordergründig als Vorteilnahme,  Betrug und volksentfernt  zu empfinden und zu verstehen, haben sie , selbst zwanzig Jahre nach der Wende, Probleme, eigenständige, lautere Persönlichkeiten zu erkennen und zu verstehen, geschweige denn zu aktzeptieren und zu unterstützen. Sie können sich offenbar eine überagende Persönlichkeit, die in der Lage wäre, ein anderes, ein neues Rumänien zu gestalten, kaum vorstellen.
Es gibt Menschen, die sich im Kleinen verlieren und sich vor allem an den Anspracheregularien wie z.B Köngliche Hoheit stoßen. Es kommt ihnen allzu schwer über die Lippen. Vermutlich rührt dies von der allgemein so beliebten Gleichmacherei und von der gedanklichen Vermischung von dem gewöhnlichen Politiker und einem Politik treibenden Mitglied der Könglichen Familie.
Der Unterschied von einem gewöhnlichen Politiker, einer Partei usw. und der Könglichen Familie, besteht, ganz besonders in meinem Land, in der Selbstlosigkeit der Handlungen und in dem ausgesprochenen Interesse an den Bürgern des Landes. In meinem Land fällt es den Menschen kaum schwer, einen Priester mit Ihre Heiligkeit anzusprechen, während Ihre Hoheit, bzw. Königliche Hoheit zum geistigen Zungenbrecher wird.
Seine Hoheit Prinz Radu von Rumänien hat meine Stimme, und ich hoffe,  dass viele andere Rumänen ebenso entscheiden und für ihn stimmen werden. Ich glaube, dass er derjenige ist, den wir erwartet haben, besonders die, die in den letzten Jahren sehr wahlmüde waren.

Als Barack Obama gewonnen hat, habe ich im Internet ein Foto mit einer Nachricht an ihn veröffentlicht, ein Foto, welches von der englischen Zeitung The Guardian ausgewählt wurde, um in einem Fotoband, dessen Titel A message for Obama lautet, publiziert zu werden.

Ich hoffe, dass mir im November die Gelegenheit gegeben wird, ein ähnliches Foto zu veröffentlichen, aber diesmal mit einer Nachricht an den neuen rumänischen Präsidenten. Ich wünsche mir, dass ich endlich einmal wieder stolz auf eine politische Veränderung Rumäniens sein kann.

http://www.princeradu.ro/en/home

Do not tolerate the breach of human rights in the Republic of Moldova

http://www.sar.org.ro/index.php?page=articol&id=355

The escalation of violence in the last days in the Republic of Moldova, the forceful repression of the protesters against the political leadership in Chisinau, the arrests of dissenters (many of them, juvenile), the limitations of public access to information, indicate serious breaches of human rights in a country bordering the European Union. Our indifference, though we claim to support democratic principles and basic human rights, is an implicit endorsement of the flagrant breach of rights and citizens by the authorities. We demand an immediate, responsible reaction against violence.

The Moldovans revolted on the streets because the elections in the Republic of Moldova had not been fair. Elections cannot show the true will of the citizens when the mass-media is controlled by the government, and electoral laws favor consistently large parties and do not allow pre-electoral alliances. The Civic Coalition for Free and Fair Elections in the Republic of Moldova (“Coalition 2009”) also stated publicly that the election process was incorrect and not entirely free, because of pressures on the opposition candidates, on voters, limitations of the right to vote for Moldovan citizens abroad, limitations of the freedom of press (www.alegeliber.md). The fairness of the electoral process was also questioned by international observers. Baroness Emma Nicholson stated that “hundreds of Moldovan citizens were excluded from the ballot” and that a partial count of votes in the first hours showed that around 40% of votes had been cast for the Communists whereas the opposition parties, together, cumulated 40-45% of the votes (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/846714/Chisinaul-deschide-o-campanie-de-represalii-diplomatice/ ).

With its apathy, the Western world bears part of the blame for what is going on right now in Moldova. To stop the violence and ensure that Moldovans’ freedoms are respected, we demand:

1. Official acknowledgement that democratic principles are not respected in Moldova, and Romanian and Western unconditional support for their implementation, similar to the treatment applied in the case of the Baltic states in the early ‘90s.
2. Diplomatic pressures on the authorities in Chisinau to stop the repression against protesters, and immediate release of protesters arrested in the last days.
3. A round table must be organized urgently, as a political negotiation mechanism, under the coordination of the European Union, with the participation of all political parties in the Republic of Moldova, to ensure that democratic rules are applied, that fair elections and freedom of press are guaranteed. 

You can sign this petition as an individual or an organization by sending an e-mail at office@sar.org.ro , with your name or the name of your organization in the subject line.

Declaration of Prince Radu of Romania, concerning the situation in the Republic of Moldova

Doina si Ion Aldea Teodorovici

Basarabia

Podul de flori. 6 mai 1990. Am fost acolo, la Ungheni, impreuna cu unchiul meu - profesor de istorie, cu matusa si verisoarele mele. Aveam doar 13 ani, dar am trait foarte intens acea zi si nu am uitat-o niciodata. Era o zi foarte calda, oamenii se imbulzeau pe podul ingust de metal, de cale ferata. Nu mai aveau rabdare, …avusesera atatia ani. Dupa un moment de panica in care nu stiam in inghesuiala aceea daca vom ajunge teferi dincolo, am trecut in final pe pamant basarabean. La capatul podului erau Grigore Vieru si Sofia Vicoveanca, care se pregatisera cu discursuri, poezii si cantece, dar oamenii nu vroiau sa asculte. Nu aveau ochi decat unii pentru altii, se imbratisau, rude si prieteni care nu se vazusera de mult timp, dar si necunoscutii se salutau si-si spuneau “frate”.  A fost foarte emotionant si toata lumea credea atunci in unire. Apoi cu timpul s-a asternut linistea peste  ziua aceasta si au aparut minciunile cum ca basarabenii ar fi spus ” dom’le, noi nu va vrem.”  Dupa ce se intampla acum in Moldova de dincolo, vedem ca nu e asa. E trist ca insa mai exista dincolo de Prut romani care nu vor sa accepte istoria si ca mai exista insa si in Romania romani care refuza infratirea cu basarabenii. Am gasit aici http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/846853/SENATUL-EVZ-Sa-iesim-din-lasitate/ articolul lui Mircea Cartarescu - foarte bun, foarte adevarat:

Evenimentul zilei

Vineri, 10 Aprilie 2009

Să ieşim din laşitate!    

Mircea Cărtărescu: “Dacă nu strigăm acum, odată cu zecile de mii de tineri din Chişinău, că Moldova e românească, vom pierde această ţară nefericită, îi vom condamna pe aceşti oameni tineri la disperare perpetuă.”

Dacă te-ai lua după agenţiile de presă din toată lumea, la Chişinău e primăvară şi copăceii au înflorit mirific. Totul e-n ordine, au fost alegeri, au câştigat comuniştii, preşedintele Voronin e, mai departe, garantul democraţiei şi legalităţii în mica, dar brava republică Moldova. Fiindcă în lume se întâmplă sau nu se întâmplă ceva doar în funcţie de interesele marilor puteri. La Chişinău nu se întâmplă zilele acestea nimic pentru că Rusia nu vrea să se întâmple şi pentru că UE şi USA nu vor să supere Rusia.

Ce vedem la televizor, şi nu ceea ce realmente se petrece, ni se vinde drept realitate. În fosta Iugoslavie s-a întâmplat ceva, de asemenea se întâmplă lucruri în Iran sau în Afganistan. În Coreea de Nord e însă linişte şi pace. Acolo nu se petrec orori, nu se moare de foame, nu e torturat înspăimântător un popor de sclavi, cum probabil nu mai e altul pe Pământ. Unde sunt promotorii libertăţii şi ai democraţiei când vine vorba despre Coreea de Nord, gaura neagră a planetei?

Iar dacă laşitatea comunităţii internaţionale, aceeaşi care nu voia să-l supere pe Hitler până la război şi n-a vrut să-i supere pe ruşi cincizeci de ani după aceea, preferând să lase jumătate din omenire pradă totalitarismului, o priveşte pe ea, laşitatea românească ne priveşte pe noi toţi. Nu avem până acum, de aproape o săptămână de când e revoluţie la Chişinău, nicio reacţie oficială a autorităţilor române.

Ne e frică până şi de bănuiala că i-am sprijini în vreun fel pe „vandalii” şi „golanii” care au ieşit în stradă acolo. Nici dacă l-am avea mai departe preşedinte pe Iliescu nu s-ar fi lăsat o tăcere mai sinistră. Traian Băsescu ar fi trebuit să reacţioneze de mult, el care are între obiectivele principale în politica externă unificarea cu Moldova, el care a condamnat comunismul, el care e un temperamental şi, vreau să cred, un patriot.

Brusc, ne-am amintit că Moldova e un stat suveran, brusc ne-am adus aminte de legalitate şi de democraţie. Brusc, am uitat de drepturile omului şi de îndatoririle noastre de fraţi mai mari ai românilor de peste Prut. Nu ne-au tulburat nici abuzurile strigătoare la cer ale regimului lui Voronin: vizele pentru cetăţenii români, expulzările de diplomaţi români, ne-au deranjat doar (în loc să ne onoreze) acuzaţiile că suntem în spatele evenimentelor din Chişinău. Măcar de-am fi fost! Aş fi fost acum recunoscător politicienilor români.

Mediile de la noi s-au întrecut să ne arate imagini ale revoluţiei moldovene, dar ca pe nişte ştiri „hot”, la concurenţă cu arestarea unor derbedei şi cu nişte zvonuri tâmpite. Niciun pic de solidaritate cu tinerii care, acum, luptă pentru dreptul la viaţă şi la viitor în Chişinău. Singura excepţie a fost „Naşul”, emisiunea lui Radu Moraru, jurnalist care de câtva timp a crescut mult în ochii mei. Din tot ce-am văzut în ultimele zile la televizor, e singura emisiune care-a militat ardent şi decent totodată pentru solidarizarea noastră cu studenţii basarabeni.

Aş vrea să convenim din nou asupra unor lucruri simple: Moldova nu e pentru noi un stat oarecare, nu e Letonia sau Gruzia (deşi o mişcare de eliberare de un regim tiranic şi, potenţial, totalitar ar trebui sprijinită oriunde). Moldova e românească, poporul ei vorbeşte oficial limba română, România e pentru ei o patrie-mamă.

Dorinţa de reunificare a României cu Moldova nu e un amestec în treburile interne ale unui stat, e o dorinţă legitimă şi reciprocă. Unirea ar fi trebuit înfăptuită de mult, din primii ani de după Revoluţie, când unificarea Germaniei ar fi servit drept precedent şi model. Nimeni nu s-ar fi opus atunci, când Rusia era la pământ, unificării celor două state române. Atunci, un regim rusofil, al lui Iliescu şi-al FSN-ului, au împiedicat cursul natural al evenimentelor. Nici regimul Constantinescu n-a făcut-o, din aceeaşi impotenţă generalizată care l-a caracterizat. De aceea mi-am pus atâtea speranţe în Băsescu şi în Convenţia Democratică.

Băsescu a condamnat comunismul ca sistem politic criminal. Era cazul să-l condamne mai ales în Republica Moldova, unde el e practicat pe faţă şi unde a nenorocit timp de douăzeci de ani o ţară şi un popor. Cum putem tolera noi, care-am trecut printr-o revoluţie, un guvern comunist peste Prut? Iar acum, când oamenii tineri se revoltă împotriva acestui regim criminal, cum putem bâigui mai departe scuze diplomatice despre respectul suveranităţii şi despre neamestecul în treburile interne? Dar să ne amestecăm o dată naibii, să arătăm o dată că îi vrem pe moldoveni! Avem în fine o oportunitate cât roata carului – poate următoarea va veni după cincizeci de ani.

Dacă nu strigăm acum, odată cu zecile de mii de tineri din Chişinău, că Moldova e românească, vom pierde această ţară nefericită, îi vom condamna pe aceşti oameni tineri la disperare perpetuă.

Aştept de la autorităţile române şi de la fiecare dintre noi să ieşim din laşitatea asta josnică şi să arătăm că ne pasă.

 

The King And His Country

Colaj digital: Ioana Luca (2009) folosind o fotografie de Adrian Cuba, facuta la Iasi in 1997

casa teodorenilor zlataust nr. 7

…fosta “casa a bunicilor”… instrainata si parasita…

In articolul asta http://www.ieseanul.ro/saptamanal/casele-teodorenilor-s-au-vandut-cu-250-000-de-euro-4111466 se spune ca Teodorenii au vandut casa in 1951, dar conform acestui articol http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasul-desfigurat~ni4ukh  casa a fost luata de regimul comunist in 1950 si data altor locatari, ceea ce mi se pare mai aproape de adevarul din vremurile acelea.

Oricum o fi fost, Ionel Teodoreanu a scris asa:
„A venit azi un mandat poştal/ Aducând acasă nişte mii/ Şi m-am fost umplut de-o mie una de melancolii./ Niciodată, niciodată n-o să mă mai duc/ La zăplazul unde sta Nănoaia, dar ş-un nuc/ Niciodată, niciodată umbra n-o să-mi mai arate/ Pe copilul sprinten şi năuc./ Dus-au de veci cireşul, părul via,/ Care aveau porecle dulci în amintire;/ Ţârâie a jale în mine greier-greieraş subţire/ Şi e scrum acum la poartă ce-a fost foc: copilăria./ S-a vândut cu acte casa de la Iaşi./ Mâini străine au cules-o în spaţiu./ Unde eşti bătrânul meu Horaţiu?/ Cu paharul gol de ce mă laşi?“

 

 

 

 

Nu stiu cu ce a meritat casa asta sa fie declasata din categoria monumentelor istorice. Motivul insa e clar, ca sa poata fi demolata.  Anul asta se vor implini 20 de ani de la revolutie, dar …a fost sau n-a fost,…hm…parca n-a fost…cam adie un vant de dinainte de ‘89.

   In temeiul prevederilor art. 12 alin. (3) si ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificarile si completarile ulterioare,

   tinand seama de dispozitiile Ordinului ministrului culturii si cultelor nr. 2.682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare si evidenta a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fisei analitice de evidenta a monumentelor istorice si a Fisei minimale de evidenta a monumentelor istorice,

   avand in vedere dosarele de clasare nr. 2.336 din 18 aprilie 2005 si nr. 2.975 din 20 mai 2005, precum si Avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice nr. 93/E din 2 iunie 2005,

   in temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor,

 

   ministrul culturii si cultelor emite urmatorul ordin:

 

   Art. 1. – Imobilul “Casele Teodorenilor”, situat in municipiul Iasi, str. Zlataust nr. 7 A, judetul Iasi, si avand pana la data prezentului ordin regimul juridic de monument istoric in lista monumentelor istorice a judetului Iasi (cod lista/2004 IS-II-m-B-04095), se declaseaza.

   Art. 2. – Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Iasi va indeplini procedurile de comunicare in termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii prezentului ordin.

 

   p. Ministrul culturii si cultelor,
Ioan Onisei,
secretar de stat

 

   Bucuresti, 16 iunie 2005.

   Nr. 2.169.

 

Iata aici un articol foarte interesant, scris de domnul Ion Mitican, despre istoria casei: http://www.ziarullumina.ro/articole;236;351;492;0;Salvati-casa-Teodorenilor-de-pe-ulita-copilariei!.html

 

 

 

 

Into The Sky – eine Arbeit von Ioana Luca

150 x 150 cm Öl auf Leinwand

© 2009 Ioana Luca www.ioana-luca-art.com